Tuesday, March 21, 2017

Pattern română - Octopus for a preeemie (potrivit pentru firul Denim)

Vă prezint o altă adaptare a patternului My Nomad Home, de data aceasta potrivit pentru firul Denim. Acest fir este nemercerizat, drept pentru care nu este foarte potrivit pentru începătoare (vezi aici de ce, punctul 4) însă mie îmi place foarte mult deoarece o caracatiță realizată cu acest fir necesită mai puțin timp (sunt necesare mai puține ochiuri). Ca dimensiuni, am obținut un corp de aproximativ 6,5x8 cm.
Termonologia punctelor de croșetat pe care este nevoie să le știți:
  • sc: picioruș mic
  • sc2tog (sc 2 together): piciorușe unite (descreștere)
Vă recomand, de asemenea, să folosiți tehnica descreșterii invizibile.


Am folosit bumbac 100% marca Denim (bumbac bulgăresc) și croșetă de 3 mm, dar poate fi utilizată și croșeta de 2,5 mm dacă vi se pare că găurile obținute sunt prea mari.

R1: 6 sc într-un ochi magic (6 sc)
R2 (creștere): 2 sc în fiecare ochi (12 sc)
R3 (creștere): (1 sc în primul ochi, 2 sc în următorul ochi) x6 (18 sc)
R4 (creștere): (1 sc în primele 2 ochiuri, 2sc în următorul ochi) x6  (24 sc)
R5 (creștere): (1 sc în primele 3 ochiuri, 2 sc în următorul ochi) x6  (30 sc)
R6 (creștere): (1 sc în primele 4 ochiuri, 2 sc în următorul ochi) x6  (36 sc)
R7 (creștere): (1 sc în primele 5 ochiuri, 2 sc în următorul ochi) x6  (42 sc)
R8-R14 (7 rânduri): 1 sc în fiecare ochi (42 sc)
R15 (descreștere): (1 sc în primele 5 ochiuri, sc2tog în următorul ochi) x6  (36 sc)
R16-17: 1 sc în fiecare ochi (36 sc)
R18 (descreștere): (1 sc în primele 4 ochiuri, sc2tog în următorul ochi) x6  (30 sc)
R19-20: 1 sc în fiecare ochi (30 sc)
R21 (descreștere): (1 sc în primele 3 ochiuri, sc2tog în următorul ochi) x6  (24 sc)
R22-24: 1 sc în fiecare ochi (24 sc)

R25: aici începeți să construiți tentaculele astfel: (sc în primul ochi, 50 de ochiuri de lanț, pe care vă întoarceți cu câte 2 sc în fiecare ochi, începând de la al doilea ochi de la croșetă, obținând astfel 96 de sc, apoi un nou sc în următorul ochi de pe R24) x8.

Dacă vreți să alternați culorile cu încă o nuanță, diferită de cea a corpului, urmați următoarea schemă: (sc în primul ochi, 50 de ochiuri de lanț, pe care vă întoarceți cu câte 2 sc în fiecare ochi, începând de la al doilea ochi de la croșetă, obținând astfel 96 de sc, apoi sc în următoarele 3 ochiuri)x4. Atașați pe urmă celelalte tentacule, croșetate separat, între cele obținute deja.

Dacă doriți ca toate tentaculele să aibă alte culori decât a corpului, realizați un ultim rând cu sc în fiecare ochi (R28), apoi atașați fiecare tentacul astfel - trageți câte un capăt al tentaculului prin câte o deschizătură ce încadrează un ochi. Faceți apoi trei noduri strânse. Vă va fi mai ușor ulterior la atașarea capacului.

Cum obțineți un tentacul idividual: 50 de ochiuri de lanț (fără nodul de început), vă întoarceți de-a lungul acestui lanț cu câte 2 sc în fiecare ochi, începând de la al doilea ochi de la croșetă, finalizați printr-un nod simplu (trăgând capătul firului prin bucla de pe croșetă).

Cum obțineți capacul:
R1: 5 sc într-un ochi magic
R2: 2 sc în fiecare ochi (10 sc)
R3: (1 sc în primul ochi, 2 sc în următorul ochi) x5 (15 sc)

Înainte de a atașa capacul, procedați la umplerea caracatiței cu umplutură SuperBall®





Dacă vă gândiți la un model în spirală, așa cum am făcut eu, porniți încă din magic ring cu două culori - deci 3 sc în cercul magic cu prima culoare, la care adăugați 3 sc cu cealaltă culoare. Lucrați în continuare rândurile, respectand patternul, suprapunând o culoare peste cealaltă. Sunt convinsă că la fel de ușor poate fi obținută și o caracatiță în 3 culori, pornind încă din cercul magic cu aceeași schemă - de data asta, doar câte două sc cu fiecare culoare.

La sfârșit, vă puteți personaliza octopusul după propriile preferințe, ținând cont de regulile de bază pentru voluntari.

Mai jos aveți și comparația vizuală a tentaculelor realizate cu firul Denim lângă cele de de Catania:


Vă aștept pe grupul de lucru Octopus România pentru a vă lauda cu realizările voastre și a vă consulta cu ceilalți voluntari.

Toate detaliile despre proiect le găsiți disponibile pe site-ul oficial: http://octopusromania.blogspot.ro/

Mult succes!

Friday, March 17, 2017

Varianta hibrida a caracatițelor pentru prematuri / Octopus for a preemie hybrid version - tutorial

În demararea proiectului Octopus Romania - Caracatițe, prietenii prematurilor, un rol foarte important l-a jucat prietena mea Raluca Armega, fără de care nu aș fi ajuns poate la doamna doctor Livia Ognean, de la Baby Care Sibiu, care s-a dovedit la fel de entuziasmată ca și noi.

Dar Raluca nu știa să croșeteze... și își dorea și ea să pună umărul cumva în beneficiul prematurilor, folosindu-și talentul - acela de a coase, căci ea e maiestră în păpuși cusute (descoperiți aici păpușile ei - Bella Isa -Păpușa cu tutu). I-am propus atunci varianta hibridă, cu corpul cusut și doar tentaculele croșetate.

Primele două seturi de tentacule i le-am croșetat eu, ba chiar m-am chinuit să fac eu însămi varianta mea hibridă (fără succes, însă, din cauza lipsei de experiență). Nici pentru Raluca nu a fost floare la ureche din prima. După ce a experimentat cu mai multe tipare, a ajuns la forma optimă din acest tutorial, folosind un tipar la îndemână pentru toată lumea - o banală cană rotundă... Între timp, Raluca a învățat să-și croșeteze singură tentaculele, și are toată admirația mea pentru acest lucru!

Ideea acestei variante hibrid este una inedită și originală, însă noi sperăm ca ea să fie preluată și de celelalte țări, în beneficiul prematurilor... În acest sens, căutăm voluntari pentru traducerea acestui tutorial în engleză !!! :) Vouă cum vi se pare? Cine s-ar încumeta la această variantă? Eu una sunt sigură că va deveni varianta mea preferată - în primul rând, pentru că este mult mai rapidă decât cea croșetată! :D



Notă: în fotografiile de mai sus, care aparțin Ralucăi, caracatițele au purtat accesorii înflorate doar pentru ședința foto! În proiectul Octopus România, ele nu vor putea fi ornamentate în acest fel! Urmăriți regulile pentru voluntari, unde se face referire la siguranța copiilor și la procedurile de dezinfectare care vor avea loc la temperaturi înalte și suficient de des pentru ca astfel de accesorii să nu reziste în timp.

Wednesday, March 15, 2017

Papillon en Papier - Playful handmade boutique - văzut de IQAds

La începutul acestui an, am fost contactată de către IQAds pentru o apariție pe site-ul lor, sub formă de interviu online. M-am bucurat nespus că am reușit să captez atenția prin creațiile mele din ultimele luni și, mai ales, că prima apariție media a acestui proiect este și una de o atât de mare amploare. Astfel, am căpătat mai multă încredere în mine și în ceea ce pot să fac, și îi mulțumesc pe această cale Alexandrei Aliman. Cel mai mult mi-a plăcut cum a făcut ea referință la Crăciun (nu cel trecut, ci viitor), îndemnând cititorii să se servească cu idei de cadouri încă din ianuarie :) Mai jos aveți interviul în același format în care a fost publicat și pe site-ul IQAds.


Mă declar un stalker împătimit al Facebook-ului. Câteodată și eficient. Cu lupa la purtător, purced în online și găsesc oameni pe care îmi vine să-i iau la întrebări. S-o cunoaștem pe Luminița Cristina în cazul ăsta, de meserie ofițer inginer, care printre altele, își ocupă timpul manufacturând la proiectul Papillon en Papier. De 4 ani croșetează, coase sau colorează genul de jucării sau accesorii pe care nu le mai găsești decât online, la târgurile sau magazinele cu profil handmade. Am vorbit despre proiectul ei, despre încotro se îndreaptă treaba asta cu lucrul manual la noi și despre planurile ei de viitor. De asemenea, dacă vreți inspirație pentru cadourile de Crăciun, n-aveți decât să va serviți timpuriu.

Despre Luminița Cristina

De meserie, sunt ofițer inginer. Am terminat liceul militar și mai apoi, una dintre cele câteva academii militare, și anume cea tehnică. Profesional, mi-am început cariera în domeniul cercetării, lucru care m-a determinat să mă înscriu și la doctorat. Momentan sunt foarte aproape de finalizarea tezei, iar în paralel urmez un curs de pregătire didactică, pentru a putea preda în cadrul universității după absolvire.


Papillon en Papier: când și cum?

Papillon en Papier a fost de fapt o transformare. Înainte de handmade, pe blogspot postam fotografii artistice, încercând să evit aglomerarea blogului meu principal, care era axat pe texte. Am gândit numele astfel încât să sugereze efemeritatea experiențelor pe care le acumulăm de-a lungul vieții (papillon – fluture) dar care pot rămâne în memoria noastră prin intermediul fotografiilor (en papier – din hârtie, pe hârtie).


Reprofilarea a venit un pic mai târziu – în general, cariera militară nu mi-a oferit foarte multe momente de respiro în perioada studiilor, așa încât atunci când am început să lucrez efectiv, să am un salariu și un program bine definit, am simțit nevoia să îmi colorez timpul liber cu activități creative. Am cochetat inițial cu origami, iar mai apoi am descoperit tehnica tatting (sau frivolite) – dantelărie pe ac. Din aproape în aproape, am descoperit croșetatul, a fost prima dată când am auzit de acest termen, m-am documentat, mi-am încercat îndemânarea și m-am îndrăgostit iremediabil. În parte, deoarece se află printre puținele tehnici care nu pot fi încă reproduse cu ajutorul tehnologiei.


Am fost atât de încântată încât am simțit nevoia să împărtășesc acest lucru. Atunci mi-a venit ideea transformării – blogul principal îl abandonasem de ceva vreme, iar cel cu fotografii nu prea mă caracteriza, așa că am șters tot ce postasem anterior și am început să îmi expun activitatea handmade, în forma pe care o vedeți astăzi.

Ce alte skill-uri?

Toată treaba asta se întâmplă deja de aproape 4 ani. O perioadă am croșetat intensiv, asumându-mi proiecte destul de mari și de grele: un poncho, o rochie, mai multe bluzițe și veste, șaluri. Nu vă spun câte proiecte au rămas la stadiul de WIP (work in progress) sau au fost chiar abandonate! De asemenea, am multe creații pe care nici măcar nu am apucat să le fotografiez și postez.


Cât despre partea de skill-uri, simt că am o afinitate pentru lucrul de mână; am încercat în ultimii 3 ani cam tot ce se putea încerca în materie de DIY. Într-un articol, am ilustrat partea de investiție ce susține toate aceste activități: pe lângă fire, croșete, foarfeci, ace, materiale textile, mașina de cusut și de decupat, îți mai trebuie și cărți și reviste de specialitate, licențe de softuri, culori speciale pentru textile, ceramică, unelte pentru sculptat ștampile și multe alte materiale, pe care uneori și uit că le am. 


Produsele: tipuri și etapele de producție

Majoritatea lucrușoarelor realizate de mine sunt croșetate, fie că ne referim la obiecte vestimentare sau jucării. Încă nu mi-am exersat talentul de designer, așa că pentru a realiza un obiect croșetat, am în primul rând nevoie de un pattern. Încerc însă de fiecare dată să-mi aduc nota personală printr-un detaliu.

Pentru restul creațiilor, mă inspir de pe Pinterest și de la alți artizani, români sau străini. Având și un job stabil, nu am avut timp să mă specializez pe o anumită tehnică. Astfel, pe pagina mea veți găsi produse handmade din cele mai diverse categorii: jucării croșetate, cusute, hibrid, obiecte vestimentare și alte accesorii croșetate, tricouri pictate, decupaje din carton sau lemn, obiecte decorative din diverse materiale. Toate sunt însă, în marea majoritate, într-un singur exemplar, adică unicat.


Atelierul

Atelierul meu poate fi patul, atunci când croșetez, editez poze sau postez articole pe blog și pe pagina de Facebook, micul birou, atunci când am de cusut, pictat sau sculptat și chiar masa din bucătărie, când am nevoie de un spațiu mai mare, spre exemplu când folosesc mașina de decupat. De multe ori sunt însoțită în procesul de creație de asistentul meu personal, Tumbi.


Top 3

Prima cea mai frumoasă creație de până acum este păpușa făurită pentru Laura Baban, autoarea trilogiei ”Domnul Tic”. Inițial, a fost gândită ca produs menit să contribuie la strângerea de fonduri pentru publicarea celui de-al doilea volum al Laurei, însă cum amândouă ne-am implicat afectiv în realizarea acestei păpuși, în sensul în care am personalizat-o astfel încât să semene cu autoarea în ziua lansării, nu am mai putut-o pune spre vânzare.


De altfel, rochița păpușii a fost realizată chiar dintr-un ștergar brodar de bunica Laurei în urmă cu mai bine de 50 de ani, cum ar fi putut fi înstrăinat un astfel de obiect? Pentru următoarele locuri îmi este foarte greu să mă decid. Multe proiecte m-au solicitat nu doar fizic, ci și afectiv. Aș pune pe locul doi rochița deslușită din câteva schițe ale unei rusoaice. Tot din partea unei rusoaice am primit și complimente atunci când am purtat-o pentru prima dată, pe o plajă din Bulgaria – m-am simțit extrem de flatată.


Locul trei îl ofer cu mult drag unui papion solicitat de unul dintre studenții atemiști, purtat la ceremonia de absolvire.


Cum funcționează lucrurile

Pentru că sunt eu însămi o consumatoare înrăită de handmade, în principal lucrez pentru mine și apropiați. Dar atunci când mi s-a solicitat, am reprodus unele creații, cu mici schimbări față de produsul inițial în funcție de preferințe. Mi-ar plăcea ca pe viitor să fiu mai degrabă provocată să creez ceva nou, personalizat, decât să reproduc modele deja existente, fie ale mele, fie zărite prin diverse surse.


Prima comandă și profilul clienților 

Primul produs vândut a fost o eșarfă spiralată, unei persoane din cercul meu de cunoștințe. Pe vremea aceea nu mă gândeam că aș fi putut să vând. Încă sunt reticentă în privința asta, deși din când în când îmi permit să mai preiau câte o comandă. Selecția clienților se face automat, în sensul în care mulți spun ”nu îmi permit” și rămân în joc doar cei care înțeleg cu adevărat ce înseamnă un produs făcut de mână și prețuiesc în primul rând caracterul de produs unicat.

Handmade-ul de la noi: încotro?

Înțeleg că pentru fiecare artist adevărat, care investește necontenit în pregătirea lui, în îmbunătățirea și diversificarea produselor, se vor găsi clienții potriviți, chiar dacă la capitolul buget stăm ceva mai rău decât majoritatea celorlalte țări în care se încearcă promovarea curentului handmade. Doar că, personal, mi se pare că este destul de greu să te evidențiezi. Pe de altă parte, există mulți alți așa-ziși artiști care nu fac decât să reproducă. Obișnuită fiind cu prețurile artiștilor prezenți, spre exemplu, de la edițiile târgului ”Made in Ro” sau alte evenimente asemănătoare, privesc cu scepticism creațiile handmade cu mult mai ieftine decât le-aș aprecia eu însămi.


Cred că noi ca popor încă nu avem cultura handmade-ului; de când cu industrializarea, am pierdut legătura cu lucrurile făcute de mână, considerându-le desuete și respingându-le pentru că, nu-i așa, ne aduc aminte de ciorapii tricotați de bunica, câhhh, cine mai poartă așa ceva? De ce aș alege o jucărie de plastic când pot alege una croșetată, sau sculptată în lemn, sau cusută cu drag la mașină de cineva? De ce aș cumpăra mai multe căni imprimate kitchos de la supermarket când pot cumpăra una singură, însă pictată de mână, sau decorată manual? De ce aș tapeta pereții casei cu printuri ieftine când pot evidenția un colț de cameră printr-o pictură originală? Iar exemplele pot continua la nesfârșit. În plus, încep să înțeleg că responsabili pentru această lipsă de educație pot fi chiar cei care ar trebui să încurajeze și să dezvolte cultura, și anume organizatorii de târguri și evenimente. Artiștii și produsele acceptate în astfel de târguri nu mai sunt atent selectate, astfel încât la târguri de handmade ajung să fie vândute tot iile contrafăcute în detrimentul celor brodate de mână, tot jucăriile importate în locul celor realizate manual etc.

Promovare: online, offline

Am participat la câteva târguri: prima dată în 2014 și a doua oară chiar anul trecut; având însă puține produse (care nu s-au vândut) iar târgurile nefiind foarte bine evidențiate, nu mă încurajează să încerc prea curând o nouă experiență asemănătoare. Ca promovare în online am încercat câteva giveaway-uri, unele cu o mai mare rată de succes decât altele, în sensul în care am constatat că schimbarea politicilor Facebook legate de vizibilitatea paginilor îngreunează captarea atenției posibililor clienți interesați de ceea ce fac. Nici advertising-ul personalizat nu funcționează foarte bine în acest sens. Momentan, singura metodă nu doar la îndemână, ci și eficientă mi se par grupurile de handmade și cele de networking și promovare reciprocă.


Planurile de viitor pentru Papillon en Papier

Am atâtea planuri de viitor legate de acest proiect încât nici nu mai știu cum să îmi prioritizez activitățile, dar din păcate, trebuie să le înghesui în puținul timp liber pe care îl am după ce îmi îndeplinesc atribuțiile de serviciu. În primul rând, îmi doresc să măresc portofoliul de jucării croșetate – de-a lungul anilor am colecționat cu înverșunare nenumărate cărți, reviste și pattern-uri individuale încât a ajuns să-mi fie ciudă că am reușit până acum să fac atât de puțin din ce îmi închipuiam inițial că voi face. O altă idee pe care mi-aș dori-o implementată se referă la serii mici de jucării-unicat, care să marcheze diferite momente din viața unui copil – spre exemplu, prima zi de școală, prima mea jucărie, primul meu Crăciun etc. Nu în ultimul rând, am propus de curând unei prietene ilustratoare o colaborare care sună cam așa – ea să vină cu ilustrații originale ale unor personaje inedite, iar eu să încerc să le aduc la viață utilizând diferite tehnici și resurse pe care le am la dispoziție. Și pe lângă toate acestea, mi-ar plăcea să reușesc să scriu mai mult.

Monday, February 6, 2017

Pattern română - Octopus for a preeemie (potrivit pentru firul Catania)

Varianta originală a pattern-ului aparține My Nomad Home, însă deoarece eu nu am putut să respect în totalitate indicațiile, din cauză că am folosit un alt fel de fir și mi s-a părut că jucăria ar fi ieșit prea mică, m-am gândit să vă prezint varianta ușor modificată a acestui model de caracatiță pentru prematuri.
Dacă simțiți nevoia, găsiți aici termonologia punctelor de croșetat în limba română, însă în principiu nu aveți nevoie să știți decât două lucruri: ce înseamnă sc, și anume picioruș mic, și ce înseamnă sc2tog (sc 2 together), adică piciorușe unite (descreștere) :) Să purcedem!

Am folosit bumbac 100% Catania de la Schachenmayr și croșetă de 3 mm.
LE: Pentru a minimiza găurile, vă recomand să folosiți croșeta de 2,5 sau chiar 2 mm. Caracatițele obținute de mine cu croșeta de 3 mm nu au fost chiar conforme, drept pentru care nu le-am putut dona pentru acest proiect.

R1: 6 sc într-un ochi magic (6 sc)
R2 (creștere): 2 sc în fiecare ochi (12 sc)
R3 (creștere): (1 sc în primul ochi, 2 sc în următorul ochi) x6 (18 sc)
R4 (creștere): (1 sc în primele 2 ochiuri, 2sc în următorul ochi) x6  (24 sc)
R5 (creștere): (1 sc în primele 3 ochiuri, 2 sc în următorul ochi) x6  (30 sc)
R6 (creștere): (1 sc în primele 4 ochiuri, 2 sc în următorul ochi) x6  (36 sc)
R7 (creștere): (1 sc în primele 5 ochiuri, 2 sc în următorul ochi) x6  (42 sc)
R8-R15 (8 rânduri): 1 sc în fiecare ochi (42 sc)
R16 (descreștere): (1 sc în primele 5 ochiuri, sc2tog în următorul ochi) x6  (36 sc)
R17-18: 1 sc în fiecare ochi (36 sc)
R19 (descreștere): (1 sc în primele 4 ochiuri, sc2tog în următorul ochi) x6  (30 sc)
R20-21: 1 sc în fiecare ochi (30 sc)
R22 (descreștere): (1 sc în primele 3 ochiuri, sc2tog în următorul ochi) x6  (24 sc)
R23-24: 1 sc în fiecare ochi (24 sc)
R25 (descreștere): (1 sc în primele 2 ochiuri, sc2tog în următorul ochi) x6  (18 sc)
R26: 1 sc în fiecare ochi (18 sc)
R27: (descreștere): (1 sc în primele 7 ochiuri, sc2tog în următorul ochi) x2  (16 sc)

R28: aici începeți să construiți tentaculele astfel: (sc în primul ochi, 50 de ochiuri de lanț, pe care vă întoarceți cu câte 2 sc în fiecare ochi, începând de la al doilea ochi de la croșetă, obținând astfel 96 de sc, apoi un nou sc în următorul ochi de pe R27) x8.
Dacă vreți să alternați culorile cu încă o nuanță, diferită de cea a corpului, așa cum am făcut eu în modelul de mai jos, urmați următoarea schemă: (sc în primul ochi, 50 de ochiuri de lanț, pe care vă întoarceți cu câte 2 sc în fiecare ochi, începând de la al doilea ochi de la croșetă, obținând astfel 96 de sc, apoi sc în următoarele 3 ochiuri)x4. Atașați pe urmă celelalte tentacule, croșetate separat, între cele obținute deja.

Cum obțineți un tentacul: 50 de ochiuri de lanț (fără nodul de început), vă întoarceți de-a lungul acestui lanț cu câte 2 sc în fiecare ochi, începând de la al doilea ochi de la croșetă, finalizați printr-un nod simplu (trăgând capătul firului prin bucla de pe croșetă).



Dacă doriți ca toate tentaculele să aibă alte culori decât a corpului, realizați un ultim rând cu sc în fiecare ochi (R28), apoi atașați fiecare tentacul astfel - trageți câte un capăt al tentaculului prin câte o deschizătură ce încadrează un ochi. Faceți apoi trei noduri strânse. Vă va fi mai ușor ulterior la atașarea capacului.

Cum obțineți capacul:
R1: 5 sc într-un ochi magic
R2: 2 sc în fiecare ochi (10 sc)
R3: (1 sc în primul ochi, 2 sc în următorul ochi) x5 (15 sc)

Înainte de capac, este bine să și umpleți jucăria cu ceva :D uitasem să precizez asta. Am făcut un pic de cercetare în domeniu și am ajuns la concluzia că cea mai potrivită fibră pentru umplere ar fi  în acest caz SuperBall®. Există o serie de condiții și norme pe care le îndeplinește, fiind recunoscută la nivel internațional, iar tehnologia este chiar patentată. De altfel, nu este nici foarte scumpă, eu am găsit-o aici cu 18 ron/kg. Comanda minimă este, însă, de 5 kg, dar dacă ne strângem mai multe persoane din București, am putea să împărțim ulterior între noi această umplutură, ce ziceți? (vă rog să mă contactați pe pagina Papillon en Papier pentru acest lucru).

La sfârșit, vă puteți personaliza octopusul după propriile preferințe.

LE: ATENȚIE!!! Este permisă personalizarea minimalistă, folosind broderia sau accesorii croșetate cusute bine pe corp urmând forma acestuia (deci, fără papion ca în fotografiile mele).

Găsiți regulile de realizare a caracatițelor pe blogul oficial al proiectului, Octopus România.

Sunday, January 1, 2017

La mulți ani 2017! // Happy new year 2017!

2016... a fost un an obositor, cu bune și cu rele, un an care a trecut totuși mai repede decât m-am așteptat. Fără prea multe realizări, simt că a trecut oarecum pe lângă mine, și nu prin mine. Drept pentru care îmi doresc din partea lui 2017 să nu mă ocolească. Să îmi permită să trăiesc, să mă bucur și să plâng ca tot omul. Nu aș fi vrut să scriu o listă de rezoluții, însă câteodată e bine să așterni câteva gânduri pe curat, să le recitești din când în când, să îți aminteși să fii puternic și să nu te pierzi, să nu te rătăcești într-un noian de nimicuri.



2017 va aduce câteva schimbări în viața noastră. Cu voia lui Dumnezeu și a sorții, vom reuși să ne mutăm și să amenajăm așa cum ne dorim apartamentul ”donat” de părinți. Înainte de asta, mi-am propus să îmi termin și teza. Dacă apartamentul m-a solicitat o bună parte din 2016 în legătură cu designul interior, reușind să ajung la un consens cu mine însămi și să știu ce îmi doresc în proporție de aproximativ 95%, îmi dau seama că finalizarea unui doctorat va fi cu mult mai dificilă. Gând care mă și sperie, de altfel. Pentru că în a doua jumătate a anului ce tocmai ne-a părăsit nu am mai reușit să mă concentrez deloc asupra lui, e nevoie de un efort supraomenesc să reiau totul, dar mai ales să-l duc la bun sfârșit. Am impresia că dacă voi reuși să îl termin, restul va fi floare la ureche deja.

Și totuși, aceste două proiecte, deși sunt de o importanță vitală, nu mă vor împlini fără să evoluez și în ceea ce privește hobby-ul meu. Am înțeles în aceste ultime luni ale anului că este important să muncesc mai degrabă decât să-mi caut inspirația, sau motivația, sau aprecierile celor din jur. Dacă voi munci și îmi voi publica des realizările, cu siguranță vor începe și cei din jurul meu să observe asta. Am multe idei pe care abia aștept să le pun în practică. De fapt, asta e cuvântul cheie al anului – Practică. Am nevoie să fiu pragmatică, să acționez, să creez. Iar restul va veni de la sine.

Iar ca încheiere, îmi mai doresc ceva de la 2017 – să imi dea mai multă răbdare. Răbdare să ascult, să cuget, să înțeleg, să termin...


La mulți ani tuturor! Să fim mai buni în noul an! Și cu multă sănătate, că e mai bună decât toate!

Photo by Cristian Tomoiala @VideoAtelier.ro, featuring Pepi, the little dog we have rescued this year :)

Tuesday, November 29, 2016

Ce înseamnă handmade? Lista scurtă de materiale și unelte pe care le folosesc eu în procesul de creație // What is handmade? Short list with the materials and tools I use to create

”Handmade” reprezintă un nume generic pentru lucrul de mână. Pentru că sună mai bine în engleză, l-am adoptat și îl folosim în general pentru a descrie lucruri sofisticate realizate manual, de cele mai multe ori unicat. Handmade-ul, ca orice altă activitate, poate fi făcut mai bine sau mai puțin bine, după dăruirea, talentul, priceperea sau bugetul fiecăruia. Pentru mine, HANDMADE reprezintă o activitate făcută din pasiune, în timpul meu liber și nu numai (uneori răpesc și din timpul altor activități doar pentru a mă delecta cu lucrurile care mă fac cu adevărat fericită). Însă ceea ce nu știe foarte multă lume, ba chiar de cele mai multe ori ignoră cu desăvârșire acest detaliu, este că handmade-ul implică și o foarte mare investiție. Lumea se așteaptă, în mod eronat, ca handmade-ul să fie ieftin și să arate la fel ca un produs făcut pe bandă rulantă, dar chiar și o simplă reciclare, sau REPURPOSE, cum i se mai spune în engleză, presupune să ai câteva accesorii esențiale la îndemână - un patent, un lipici, un ciocan, o sârmă, o hârtie, o vopsea etc. care nu sunt nici ele gratuite. În cele ce urmează, vă voi descrie un pic toate materialele și uneltele pe care le-am achiziționat în ultimii ani pentru hobby-ul meu, din dorința de a schimba această preconcepție, legată de prețul unui obiect handmade, dar și pentru a vă dezvălui câteva dintre tainele unui creator, pentru a ajunge să îl prețuiți pe el și munca sa.

În ultimii patru ani de zile, de când m-a prins febra aceasta a creației, am investit în mai multe materiale și accesorii, umărind de fiecare dată calitatea și durabilitatea în timp. Deoarece croșetatul (o tehnică de nereprodus încă de vreo mașină) a fost prima mea pasiune, am început cu firele de croșetat. Am încercat de toate - de la bumbac la acril, de la fire mai subțiri la fire chunky (mai groase). Cel mai mult însă îmi place să lucrez cu bumbacul, printre preferatele mele aflându-se firele Catania și cele de la Yarnart. Îmi mai plac și firele Christmasy și cele de mătase, deși acestea din urmă sunt mai greu de folosit... Pentru creațiile croșetate am mai avut nevoie de: croșete (evident)  - am aproape toate mărimile existente, ace, fire de cusut, nasturi, safety eyes și umplutură siliconată (pentru jucării), lipici pentru textile, mânere pentru poșete și multe alte mărunțișuri. Ca să nu mai vorbesc de cărți... cred că sunt dependentă. Momentan, colecționez publicația ”Simply Crochet” (UK) și seria de cărți publicate de AmigurumiPatterns.com, dar am mai achiziționat și volume individuale, cum ar fi Crochet so Fine.
Am fost tentată apoi să învăț să cos la mașină. Am început cu o mașină foarte veche și mult prea greoaie pentru mine, cu ajutorul căreia am reușit să cos totuși vreo câteva fețe de pernă. Cel mai mult îmi lipsea însă viteza de cusut reglabilă, așa că atunci când m-am hotărât să investesc într-o mașină de cusut adevărată, am ținut la acest detaliu, dar și la calitate, așa că am cumpărat un entry-level marca Brother, și anume Innov-IS 35, cu 75 de tipuri de cusături. Căreia i-am cumpărat de asemenea o mulțime de accesorii (piciorușe extra - pe care, recunosc, e posibil să nu le folosesc niciodată, bobine, ațe de cusut de calitate, seturi de ace suplimentare, cutter circular simplu și cu model zimțat, suport special pentru tăiat și decupat materiale etc).

Am folosit-o până acum pentru câteva proiecte foarte dragi mie: o poșetă din imitație de piele (care s-a dovedit a nu fi atât de rezistentă până la urmă), rochița păpușii Laura și Sea Pony (care acum îi ține de urât la birou unui prieten drag). Le puteți admira pe toate în colajul de mai jos.
Ahhh, și cât pe ce să uit de cei trei ursuleți polari. Și de pisicuțele dansatoare. La cât au ieșit toți de simpatici, merită un colaj separat, nu-i așa? :)

Dar să nu ne îndepărtăm de la subiectul discuției. Pe lângă toate cele de mai sus, vara aceasta am ales să urmez și un mic curs de croit, pentru că pe viitor mi-ar plăcea să fac și asta, măcar așa, pentru mine. Iar pentru asta voi avea nevoie în viitor și de un manechin (sau mai multe) de croitorie. Deci, alte investiții.
Și nu m-am oprit aici. Am rămas fermecată de ornamentele și decorațiunile de hârtie decupată, pentru care am aflat eu că îți trebuie un cutter special. Silhouette se numește ce am eu (modelul Cameo) - e ca un fel de imprimantă numai că, în loc să taie, decupează după un contur dat. Merge și cu carton, și cu autocolant, și cu textil (deși eu încă nu am încercat) și posibil și cu alte tipuri de materiale, doar să nu fie mai groase de 1 mm. (Damn, iar între timp au scos un model care acceptă și grosimi mai mari!). Cu ajutorul ei am realizat place-cardurile și alte accesorii de la nuntă și multe tricouri pictate cu stencils (șabloane). Bineînțeles, și pentru ea am cumpărat o mulțime de accesorii: autocolant (vynil) special, folie de transfer, markere (hei, poate să și imprime, nu doar să taie :D), un suport în plus (conține adeziv și mi-era teamă să nu se degradeze prea repede, haha!), software de designer etc.

Că tot am amintit de tricouri, iată următoarea investiție: culori speciale pentru textile (mai multe brand-uri, că deh, trebuie să experimentez :D), pensule și tare mi-ar mai trebui și niște markere (Santa, did you hear that?). Odată cu cele pentru textile am cumpărat și culori speciale pentru ceramică - cu cât încerci mai multe în viață, cu atât ai o viață mai bogată, nu-i așa? :))

Pasiuni pe care încă nu le-am explorat suficient includ munți de FIMO (neapărat toate culorile existente) și alte feluri de paste cu uscare la aer sau în cuptor, unelte pentru sculptat ștampile și accesoriile aferente, cărți cu diverse proiecte de handmade, printre care una cu flori de hârtie inimaginabil de frumoase, țesături și materiale de tot felul pentru rochițe, păpuși și alte creații cusute, fel de fel de accesorii pentru bijuterii - turtițe de cercei, agrafe pentru broșe etc etc. Se înțelege că pe toate acestea le-am cumpărat eu, de-a lungul timpului, da?!

Oare ce am uitat? Da, cutii de tot felul pentru depozitare, deși oricum cred că am rezervat în casă și în dulapuri mai mult spațiu pentru toate aceste obiecte decât pentru lucrurile personale :) Și... sper că ați observat pozele profesionale, produse cu atenție și pasiune. Noroc că soțul meu este videograf (îl găsiți aici), că altfel investiția într-un DSLR și obiectivele aferente s-ar fi apropiat cu ușurință de toate celelalte investiții :) Doar de timp aș mai avea nevoie, de disciplină și de multă voință să pot duce la capăt cât mai multe dintre proiectele pe care le colecționez de atâta vreme pe pinterest și în suflet. Mult spor vă doresc și vouă în tot ce faceți! Îmi exprim speranța că am contribuit prin rândurile de mai sus măcar un pic la înțelegerea mai deplină a ceea ce înseamnă handmade și v-am oferit o idee despre cum ar putea să arate atelierul unui artist. Sper că am reușit să îmi îndeplinesc scopul! 

Friday, January 15, 2016

Nunta noastă / Our wedding (5)


După ce v-am povestit toate detaliile legate de nunta noastră, ce ar mai fi de spus? Suprinzător, noi am fost foarte mulțumiți de cum a ieșit totul, chiar daca acum, privind în urmă, realizăm că a fost o mică nebunie ceea ce am făcut și chiar am fost foarte aproape de unele situații nu tocmai plăcute, în anumite momente, dar peste care am trecut cu bine. Important este că am ales să tratăm acele clipe cu relaxare și bucurie, pentru mine fiind încă incredibil câtă adrenalină trebuie să fi avut să nu fi acționat impulsiv în unele momente de tensiune, așa cum fac de obicei. E drept, am fost la un moment dat un pic sâcâitoare cu mirele meu, dar ca și mine, și el era sub influența adrenalinei, și nu s-a supărat, dar nici nu m-a ascultat :D
Analizând rezultatele - imaginile video și foto - realizez însă că ar fi unele lucruri pe care le-aș fi tratat altfel, și anume i-aș fi rugat să filmeze și să fotografieze inclusiv momentul în care am alergat la restaurant să punem la punct ultimile detalii. Și așa nu prea ne-a mai rămas după această escală prea mult timp pentru ședința foto clasică. Mi-ar fi plăcut să privesc acum, după nuntă, imagini cu mine aranjând și ordonând, plantând place-carduri și flori în tort, agitându-mă în jurul meselor alături de prietenii noștri care care ne-au însoțit încă de dimineață. Mă gândesc că poate și aceste momente ar fi devenit în memoria noastră o amintire dragă, pentru că fiind fotografiați, filmați, am fi fost oarecum forțați să tratăm momentul cu mai puțină seriozitate și cu mai mult calm și bucurie. La urma urmei, a fost un moment al nostru, noi am fost proprii noștri wedding-planneri și ar fi trebuit să fim mândri de asta. Îmi pare rău că nu am avut prezența de spirit să le cer asta artiștilor noștri vizuali (din fericire, nașul nostru a fost pe fază și avem câteva imagini cu restaurantul și cu noi și din timpul zilei!).
Pe de altă parte, m-aș fi așteptat să ia inițiativa singuri. Poate că eu, de felul meu, am așteptări prea mari de la oameni, în general... Dar aici simt o oarecare dezamăgire. Poate și prin prisma faptului că mă consider eu însămi un mic artist. De aceea, aș dori pe această cale să le transmit și lor, fotografilor, în special, și cameramanilor de nunți, un mesaj - nu vă sfiiți să fotografiați orice fel de activitate atunci când documentați o nuntă. Doar dacă mirii nu vă cer contrariul, trebuie să înțelegeți că orice moment, cum ar fi acesta, de punere la punct a ultimelor detalii, ar putea deveni pentru ei amintiri prețioase dacă voi veți fi pe fază să imprimați imaginile în cardurile aparatelor voastre scumpe. Înțeleg că la ședințele foto se merge pe chestii regizate, dar de ce să nu oferi acest privilegiu, de a avea o ședință foto ”mai altfel” unor miri care ajung, din diverse motive, în situația de a nu avea prea mult timp pentru ceva regizat? De ce să considerați din start acel timp ”mort”?
Acesta ar putea fi singurul regret în legătură cu nunta mea - păstrez însă în suflet amintirea acelor momente intense, iar lipsa mărturiilor palpabile nu o va face să dispară cu timpul :)

Bilanțul final ne-a arătat că, în urma nunții, am primit de la rudele și invitații noștri în dar suma de aproximativ 6450 euro (29000 ron). Costurile totale de nuntă s-au ridicat la suma aproximativă de 8800 euro. Diferența de 2350 euro a însemnat investiția noastră fără ramburs în acest eveniment. Într-adevăr, aceste cifre ne arată că n-ar fi tocmai accesibil să ai o nuntă aproape perfectă, așa cum am avut noi, însă, deși totul a culminat cu acea zi și seară memorabile, nu s-a rezumat doar la atingerea acestui apogeu. A fost vorba mai degrabă de călătorie, de emoțiile pregătirilor, de punerea la punct a detaliilor, de decizii și răzgândiri, de puterea de a renunța, de motivarea de a continua, de credința în prezent, de speranța în viitor. Le mulțumim tuturor celor ce au participat, în mod direct și indirect. La mai mare!

PS: curând voi reveni cu noi articole ilustrate cu pozele profesionale. Stay close!


Sunday, November 1, 2015

Mourning hearts

I spent today eating chocolate and crocheting black hearts, in the memory of those young people who tragically died in Bucharest two days ago. 
I'm thinking about wearing one of them for the following week as a brooch, symbolising the grief that has been declared in all Romania. 


Although among the victims there wasn't anybody that I personally knew, this event actually affected me more than I thought it would. I usually gather in my facebook list not only persons that I know in real life, but also people that I admire, that do something for the community, and especially artists. Some of the people that died friday evening could've been in my list for these reasons. They were kind persons.


Also, the tragedy took place during a concert. Half of the band actually died, and the others aren't in a good condition either. Even if I'm not quite a rock fan - that's how I know I couldn't have been there - I can't stop thinking that my husband could actually have been there, because he's working in the media. But rock is also a form of art and I empathize with this. Also, a lot of photographers died and others are seriously injured. I empathize with these kind of people. I have similar feelings to the day I found out one crocheter whose work I was following left this life. And I couldn't help feeling sorry even when another artist I like lost her dog


How could I not be in grief this time? There is also so much symbolism in this event. Romanians need to fraternize more and be more aware of the wrong things that sorround us. Especially, young people should be united when it comes to choosing their leaders. When it comes to respecting each other. When it comes to simply being correct.



Here is an extract from the lyrics of the first song on the new album that was lounching that night: "We're not numbers, we're free, we're so alive / Cause the day we give in is the day we die".
RIP.

PS: link to all the patterns and inspiration pictures can be found in my pinterest crochet collection.

Thursday, October 15, 2015

Nunta noastră / our wedding (4)

Am decis să scriu această serie de articole în mod special pentru viitoarele mirese din România care doresc să-și planifice singure nunta, dar nu au idee de unde să pornească. Eu nu am avut la dispoziție foarte multe surse autohtone, ba chiar am căzut la un moment dat în capcana Pinterest-ului și a altor site-uri ce prezentau nunți boeme, de poveste, făcându-mă să îmi doresc să pun la punct foarte multe detalii. Într-un final, toate aceste site-uri s-au dovedit utile, deoarece am preluat și combinat suficiente idei, pe care am fost surprinsă la sfârșit să le văd îmbinându-se în mod armonios. Voi vorbi, așadar, despre această experiență personală, despre căutările, speranțele, neliniștile și realizările mele din această perioadă. De asemenea, doresc să precizez că sunt dispusă ca pe viitor să îi ajut pe cei ce îmi vor solicita acest lucru cu planificarea propriilor lor nunți, pornind de la ideile și produsele expuse pe acest blog.

Să trecem la detaliile de care m-am ocupat în mare măsură singură. Câteodată m-a mai ajutat și Cristi, e adevărat. Întotdeauna îl întrebam și pe el ce părere are :P Aici găsiți panoul de Pinterest în care am grupat toate ideile găsite pe această platformă și pe care le-am împrumutat în organizarea nunții noastre.

1. Invitațiile
A fost foarte greu să găsim o variantă de invitație de care să fim mulțumiți, și pe care să ne facă plăcere să o împărțim. De fapt, eu mi-aș fi dorit să fi făcut anunțul cu privire la nuntă mai devreme, pentru că, pe de o parte, e frumos să știe toată lumea din timp despre astfel de evenimente, pe de altă parte pentru că unii își fac planuri cu mult timp înainte, și ar fi fost păcat să nu poată veni. Dar, ei bine, asta a rămas doar la nivel teoretic, pentru că nu am fost mulțumită la vremea respectivă de varianta de save the date pe care o ticluisem (un cub din lemn cu magnet și detaliile principale scrise pe fiecare față - 1. pentru că nu era suficient de elegant pentru ce îmi închipuisem eu și 2. pentru că nu aș fi avut răbdare să personalizez atâtea cuburi). Cert e că investiția fusese făcută deja. Dar având în vedere că sunt un artist și achiziționez frecvent materiale de bricolaj, aceste chetuieli pot fi trecute ușor cu vederea. Nu mă pot abține însă să nu vă arăt cum ar fi arătat:


Invitațiile au fost finalizate, până la urmă, undeva pe la sfârșitul lunii mai. Dar suntem foarte mulțumiți de ceea ce ne-a ieșit. Am preluat ideea de invitații-ciocolată de pe internet, apoi ne-am personalizat ambalajul utilizând o ștampilă pe care o comandasem încă din aprilie de la un crafter din SUA, via Etsy. Pe lângă ștampilă, designul ambalajului a fost constituit din diverse repere ale căror surse au fost internetul (steguletele, textul inspirat, codul de bare - dansatori etc). Toate aceste detalii au fost imprimate pe hârtie (lucioasă) fotografică subțire (120g) de pe cartuseria.ro. Pentru că ne-am gîndit la invitații noștri și la confortul lor, pentru a nu fi nevoiți să păstreze ambalajul, am făurit și un magnet personalizat cu poza noastră, principalele detalii + contactul fiecăruia dintre noi și un element grafic găsit pe internet. Magnetul a fost o idee mai mic decât ciocolata, pentru a intra frumos sub ambalaj, și a fost securizat de staniol prin intermediul unei benzi dublu adezive (ca să nu cadă). Și aici trebuie să vă spun că am găsit o hârtie magnetică super frumoasă și de calitate, subțire și finuță, producție 100% românească, pe amddigitalgroup.ro. Nu m-am putut abține și am comandat din fiecare tip de suprafață câteva zeci de coli (cristal, satin și raster - am evitat hârtia lucioasă) și mi-au plăcut toate în aceeași măsură! Singura lor problemă, la momentul acesta, este că au externalizat transportul la un preț mare nejustificat! Desigur că la comenzi mai mari probabil că acest aspect poate trece neobservabil, dar la o comandă destul de mică cum a fost a mea, nu am putut să nu remarc acest lucru.
Am împărțit mai bine de 70 de ciocolate, dar în total am cumpărat 100. Din nou, a fost destul de greu să găsim o ciocolată care să fie și bună la gust, și accesibilă ca preț, și ambalată în staniol. Mai jos aveți o fotografie in timpul asamblării, până voi face rost de niște poze mai decente.


Ca prețuri, pe ștampilă am dat în jur de 350 ron (cu tot cu suport pentru cerneală dimensionat + cerneală și rezerve - deși nu am apucat să terminăm nici măcar un tub), hârtia pentru ambalaj - 75 ron, hârtia magnetică - 320 ron, ciocolata - 200 ron. Nu am folosit, desigur, toată hârtia cumpărată, dar achiziția o vom considera la cheltuieli conexe.

2. Ghirlande luminoase
Am văzut într-o zi pe Pinterest o decorațiune genială, realizată dintr-o ghirlandă de luminițe de Crăciun și mingi de pingpong. Nu eram foarte sigură cum voi integra astfel de ghirlande în decorul nunții, de altfel, am șovăit până în ultima clipă cu privire la acest aspect, dar știam că trebuie să le am. Fiind pe baterii, astfel de ghirlande își pot găsi cu ușurință întrebuințare în multe proiecte. Am comandat de pe aliexpress.com atât ghirlandele, cât și mingile de ping-pong - iar pe acestea din urmă am ales să le comand în cantități de câte 200 de mingi (eu aveam nevoie de 600) deoarece era limita pentru a beneficia de expediere gratuită. Am plătit pe 15 ghirlande, având câte 40 de leduri, 40 de euro, iar pe mingi am plătit 73 de euro. Bateriile au costat 30 de lei (marca Carrefour, țin mai mult de 24 de ore - pe testate)


3. Stegulețele
După cum vă ziceam, îmi doream foarte mult stegulețe la nunta mea. Mi-am zis că e mai bine să le făuresc singură, din material textil, pe care l-aș putea folosi ulterior pentru alte proiecte (ah, cum ar arăta o pătură patchwork din triunghiuri de material? Cu siguranță mi-aș zice de fiecare dată în gând, când aș vedea-o: ah, astea au fost stegulețele de la nunta mea! Chiar dacă am amânat confecționarea lor până în ultimile zile, au conturat un decor nesperat de interesant, după cum s-a putut observa din clipul nunții. Materialele le-am ales din oferta fabrix.ro (exclusiv bumbac de calitate, cu printuri interesante) și comanda care le-a inclus a fost în jur de 600 ron. Pentru banda bie pe care am folosit-o ca element de legătură am plătit în jur de 100 ron (și am ales satin deoarece era mult mai ieftin).

4. Papetăria de la nuntă
A constat din meniuri, placecard-uri și numere de masă. Pentru meniuri, am cumpărat plicuri albe simple (ca să servească în același timp și ca plic pentru dar), iar textul, imprimat pe hârtie foto autoadezivă tot de la cartuseria.ro,  a fost personalizat pentru fiecare invitat/familie în parte, ca să putem deosebi la sfârșit contribuția primită de la fiecare. Decuparea textului a fost realizată cu ajutorul mașinii mele de decupat Silhouette Cameo. Tot cu Silhouette am decupat și chiar imprimat prenumele fiecărui invitat pe placecard-uri. Pentru realizarea acestora, m-am folosit de acest tutorial, ba chiar am ales același design pentru fluturi. Numerele de masă au fost printate tot pe hârtie autoadezivă, lipite pe carton și având drept suport un băț pentru frigăruie. Designul l-am downloadat de aici. Prețul aproximativ pentru hârtia consumată cu aceste proiecte a fost de 300 ron (incluzând aici numărul infinit de fails care s-a datorat faptului că am observat foarte târziu că am o problemă cu cuțitul pentru decupat...).


5. Mărturiile
Mărturisesc că mi-am dorit un candy bar. Dar cum am aflat că ar fi fost destul de costisitor să organizăm unul pe comandă, cu produse de calitate, m-am gândit că ar fi bine ca mărturiile să fie constituite din ceva dulce, care să poată potoli pofta atât pe loc, cât și mai târziu, acasă. Am încercat să fac o comandă la BonBon Candy, din Cluj, pe care îi urmăresc încă de la începuturile lor și mi se par super creativi. Însă ceea ce mi-au oferit ei depășea bugetul stabilit, iar cantitatea de dulce era mult prea mică per persoană. Noroc cu o cunoștință care a lucrat pentru ei, și care mi-a mărturist că bomboanele pe care le comercializează ei nu sunt decât jelly beans-urile care pot fi încercate la LIDL. M-a suprins prețul foarte mic (aprox. 5.5 ron/250 gr), așa că am hotărât să îmi fac singură borcanele cu ”concentrat de fericire”! Am comandat borcanele de pe internet, 40 cu capac alb și 40 cu capac negru. M-a ajuns la aproximativ 180 ron. Iar jelly beans am folosit o punguță la 3 borcane, deci 27 de pungute, deci aprox 150 de ron în total. Etichetele au fost printate pe hârtie autocolantă transparentă, de la cartușeria. La baza capacului am legat o panglică subțire, verde, al cărei cost total a fost aprox 50 ron.

6. Piesele centrale de pe mese
M-am tot gândit și răzgândit în legătură cu aceste center-piece-uri, deși ideea mi s-a părut genială și convenabilă încă de la început. Mă bucur însă că am rămas la această variantă. Am avut nevoie de câteva oglinzi de 30 cm diametru, pe care le-am comandat la un sticlar (pentru 12 bucăți, am plătit 120 ron), paharele au fost împrumutate de la restaurant iar lumânările au fost cumpărate de la Ikea (7 lei/4 buc - am cumparat în jur de 8 sau 9 pachete, deci aprox 60 de ron). Sub fiecare pahar am așezat câte o gerbera, iar ca și coloristică am ales combinația roșu-alb-roz. Fructele servite de către restaurant au fost așezate în jurul acestui suport, direct pe fața de masă.

7. Pahare de șampanie personalizate
Ah, mai-mai că nu le-aș fi avut, deși deja investisem în soluția pentru sablare, pe care am achiziționat-o de la Atelier Tiffany Art. Paharele au fost ieftine, de la Ikea, deși aveam deja unele de calitate mult mai bună acasă, luate special pentru această ocazie. Pentru design, m-am inspirat de aici. Din păcate, atunci când am cumpărat paharele nu am avut în vedere că și nașii ar trebui să aibă pahare personalizate, de aceea am ales la final soluția cu paharele de la Ikea. Ah, de-ați ști că undeva pe la ora trei dimineața, înainte de nuntă, eu încă lucram la ele... Prețul pentru aceste pahare se ridică, prin urmare, la aproximativ 100 ron.

8. Florile
Au costat în jur de 700 ron. Dintre acestea, doar ghivecele cu iederă (din care nu am folosit decât vreo jumătate de ghiveci) au fost 200 ron. Flori am luat mai multe decât aveam nevoie, evident, dar cum nu aveam nimic concret în minte, a fost o mișcare destul de inteligentă, iar investiția nu s-a dovedit a fi chiar atât de mare. Dintre speciile alese, aș putea enumera: gerbera (pentru aranjamentele de la restaurant); trandafiri, crizanteme și un soi de mini-roșii (pentru buchetul nașei și cocarda nașului), împodobite cu frunze tip suliță; crini și floarea miresei, pentru buchetul meu (crinii erau deja supradimensionați, și nu am vrut să încarc buchetul cu prea multe specii de flori), asezonate cu iederă; lisianthus și floarea miresei, pentru coroniță, cocarda mirelui și... TORT! Da, a fost o alegere de moment de a împodobi tortul cu flori naturale (ulterior mi-am dat seama că chiar se poartă), asta și pentru că era îmbrăcat integral în frișcă, și să nu pară prea anost. Apropo, pentru tort am mai achiziționat separat și câteva artificii, în valoare de 6o ron.

9. Wedding-planner
Cu mult timp înainte de a mă apuca, propriu-zis, de organizarea nunții în cele mai mici detalii, am cumpărat de pe Etsy un pdf ce se intitula Things to do before I say I do. Probabil că m-a atras titlul, dar vă asigur că e 95% useless, deoarece în afară de a-mi aduce aminte de unele aspecte pe care aș fi putut să le sar din neatenție, nu mi-a fost de folos cu absolut nimic. Scrisă foarte impersonal și sec, constă de fapt din niște sheet-uri referitoare la aspectele și etapele caracteristice organizării unei nunți. Din punctul meu de vedere, pune prea mult accent pe unele detalii neimportante și în general mi se pare că complică foarte mult lucrurile, îndemnând viitorii miri să caute și să analizeze multe prețuri înainte de a se decide (în detrimentul calității). Și unde mai pui că am și printat acest bull-shit! Cred că această situație se datorează într-o anumită măsură faptului că la americani nunțile se organizează în mod diferit, deși am început să împrumutăm din ce în ce mai multe aspecte de la ei. Mă gândesc care ar fi succesul unei cărți de wedding planning scrisă special pentru români? :) PS: pdf-ul a costat 22 euro, adică aproximativ 100 ron.

După cum puteți observa, faptul că mi-am confecționat singură mare parte din decorațiuni și alte detalii, culminând cu faptul că mi-am făcut singură buchetul de mireasă - iar al nașei a ieșit chiar mai superb - neavând absolut nici un fel de experiență în domeniu, ci mergând mai mult pe instinct, nu înseamnă că am cheltuit mai puțin, ci din contră. Am însă avantajul artistului deoarece, unele materiale fiind excendentare, pot fi folosite ulterior pentru alte proiecte și astfel nu va mai trebui să fac investiții suplimentare. Prin urmare, cheltuielile legate de această etapă se ridică undeva la 4000 ron (900 euro).

Citește și celalte părți ale articolului: