Tuesday, November 29, 2016

Ce înseamnă handmade? Lista scurtă de materiale și unelte pe care le folosesc eu în procesul de creație // What is handmade? Short list with the materials and tools I use to create

”Handmade” reprezintă un nume generic pentru lucrul de mână. Pentru că sună mai bine în engleză, l-am adoptat și îl folosim în general pentru a descrie lucruri sofisticate realizate manual, de cele mai multe ori unicat. Handmade-ul, ca orice altă activitate, poate fi făcut mai bine sau mai puțin bine, după dăruirea, talentul, priceperea sau bugetul fiecăruia. Pentru mine, HANDMADE reprezintă o activitate făcută din pasiune, în timpul meu liber și nu numai (uneori răpesc și din timpul altor activități doar pentru a mă delecta cu lucrurile care mă fac cu adevărat fericită). Însă ceea ce nu știe foarte multă lume, ba chiar de cele mai multe ori ignoră cu desăvârșire acest detaliu, este că handmade-ul implică și o foarte mare investiție. Lumea se așteaptă, în mod eronat, ca handmade-ul să fie ieftin și să arate la fel ca un produs făcut pe bandă rulantă, dar chiar și o simplă reciclare, sau REPURPOSE, cum i se mai spune în engleză, presupune să ai câteva accesorii esențiale la îndemână - un patent, un lipici, un ciocan, o sârmă, o hârtie, o vopsea etc. care nu sunt nici ele gratuite. În cele ce urmează, vă voi descrie un pic toate materialele și uneltele pe care le-am achiziționat în ultimii ani pentru hobby-ul meu, din dorința de a schimba această preconcepție, legată de prețul unui obiect handmade, dar și pentru a vă dezvălui câteva dintre tainele unui creator, pentru a ajunge să îl prețuiți pe el și munca sa.

În ultimii patru ani de zile, de când m-a prins febra aceasta a creației, am investit în mai multe materiale și accesorii, umărind de fiecare dată calitatea și durabilitatea în timp. Deoarece croșetatul (o tehnică de nereprodus încă de vreo mașină) a fost prima mea pasiune, am început cu firele de croșetat. Am încercat de toate - de la bumbac la acril, de la fire mai subțiri la fire chunky (mai groase). Cel mai mult însă îmi place să lucrez cu bumbacul, printre preferatele mele aflându-se firele Catania și cele de la Yarnart. Îmi mai plac și firele Christmasy și cele de mătase, deși acestea din urmă sunt mai greu de folosit... Pentru creațiile croșetate am mai avut nevoie de: croșete (evident)  - am aproape toate mărimile existente, ace, fire de cusut, nasturi, safety eyes și umplutură siliconată (pentru jucării), lipici pentru textile, mânere pentru poșete și multe alte mărunțișuri. Ca să nu mai vorbesc de cărți... cred că sunt dependentă. Momentan, colecționez publicația ”Simply Crochet” (UK) și seria de cărți publicate de AmigurumiPatterns.com, dar am mai achiziționat și volume individuale, cum ar fi Crochet so Fine.
Am fost tentată apoi să învăț să cos la mașină. Am început cu o mașină foarte veche și mult prea greoaie pentru mine, cu ajutorul căreia am reușit să cos totuși vreo câteva fețe de pernă. Cel mai mult îmi lipsea însă viteza de cusut reglabilă, așa că atunci când m-am hotărât să investesc într-o mașină de cusut adevărată, am ținut la acest detaliu, dar și la calitate, așa că am cumpărat un entry-level marca Brother, și anume Innov-IS 35, cu 75 de tipuri de cusături. Căreia i-am cumpărat de asemenea o mulțime de accesorii (piciorușe extra - pe care, recunosc, e posibil să nu le folosesc niciodată, bobine, ațe de cusut de calitate, seturi de ace suplimentare, cutter circular simplu și cu model zimțat, suport special pentru tăiat și decupat materiale etc).

Am folosit-o până acum pentru câteva proiecte foarte dragi mie: o poșetă din imitație de piele (care s-a dovedit a nu fi atât de rezistentă până la urmă), rochița păpușii Laura și Sea Pony (care acum îi ține de urât la birou unui prieten drag). Le puteți admira pe toate în colajul de mai jos.
Ahhh, și cât pe ce să uit de cei trei ursuleți polari. Și de pisicuțele dansatoare. La cât au ieșit toți de simpatici, merită un colaj separat, nu-i așa? :)

Dar să nu ne îndepărtăm de la subiectul discuției. Pe lângă toate cele de mai sus, vara aceasta am ales să urmez și un mic curs de croit, pentru că pe viitor mi-ar plăcea să fac și asta, măcar așa, pentru mine. Iar pentru asta voi avea nevoie în viitor și de un manechin (sau mai multe) de croitorie. Deci, alte investiții.
Și nu m-am oprit aici. Am rămas fermecată de ornamentele și decorațiunile de hârtie decupată, pentru care am aflat eu că îți trebuie un cutter special. Silhouette se numește ce am eu (modelul Cameo) - e ca un fel de imprimantă numai că, în loc să taie, decupează după un contur dat. Merge și cu carton, și cu autocolant, și cu textil (deși eu încă nu am încercat) și posibil și cu alte tipuri de materiale, doar să nu fie mai groase de 1 mm. (Damn, iar între timp au scos un model care acceptă și grosimi mai mari!). Cu ajutorul ei am realizat place-cardurile și alte accesorii de la nuntă și multe tricouri pictate cu stencils (șabloane). Bineînțeles, și pentru ea am cumpărat o mulțime de accesorii: autocolant (vynil) special, folie de transfer, markere (hei, poate să și imprime, nu doar să taie :D), un suport în plus (conține adeziv și mi-era teamă să nu se degradeze prea repede, haha!), software de designer etc.

Că tot am amintit de tricouri, iată următoarea investiție: culori speciale pentru textile (mai multe brand-uri, că deh, trebuie să experimentez :D), pensule și tare mi-ar mai trebui și niște markere (Santa, did you hear that?). Odată cu cele pentru textile am cumpărat și culori speciale pentru ceramică - cu cât încerci mai multe în viață, cu atât ai o viață mai bogată, nu-i așa? :))

Pasiuni pe care încă nu le-am explorat suficient includ munți de FIMO (neapărat toate culorile existente) și alte feluri de paste cu uscare la aer sau în cuptor, unelte pentru sculptat ștampile și accesoriile aferente, cărți cu diverse proiecte de handmade, printre care una cu flori de hârtie inimaginabil de frumoase, țesături și materiale de tot felul pentru rochițe, păpuși și alte creații cusute, fel de fel de accesorii pentru bijuterii - turtițe de cercei, agrafe pentru broșe etc etc. Se înțelege că pe toate acestea le-am cumpărat eu, de-a lungul timpului, da?!

Oare ce am uitat? Da, cutii de tot felul pentru depozitare, deși oricum cred că am rezervat în casă și în dulapuri mai mult spațiu pentru toate aceste obiecte decât pentru lucrurile personale :) Și... sper că ați observat pozele profesionale, produse cu atenție și pasiune. Noroc că soțul meu este videograf (îl găsiți aici), că altfel investiția într-un DSLR și obiectivele aferente s-ar fi apropiat cu ușurință de toate celelalte investiții :) Doar de timp aș mai avea nevoie, de disciplină și de multă voință să pot duce la capăt cât mai multe dintre proiectele pe care le colecționez de atâta vreme pe pinterest și în suflet. Mult spor vă doresc și vouă în tot ce faceți! Îmi exprim speranța că am contribuit prin rândurile de mai sus măcar un pic la înțelegerea mai deplină a ceea ce înseamnă handmade și v-am oferit o idee despre cum ar putea să arate atelierul unui artist. Sper că am reușit să îmi îndeplinesc scopul! 

Friday, January 15, 2016

Nunta noastă / Our wedding (5)


După ce v-am povestit toate detaliile legate de nunta noastră, ce ar mai fi de spus? Suprinzător, noi am fost foarte mulțumiți de cum a ieșit totul, chiar daca acum, privind în urmă, realizăm că a fost o mică nebunie ceea ce am făcut și chiar am fost foarte aproape de unele situații nu tocmai plăcute, în anumite momente, dar peste care am trecut cu bine. Important este că am ales să tratăm acele clipe cu relaxare și bucurie, pentru mine fiind încă incredibil câtă adrenalină trebuie să fi avut să nu fi acționat impulsiv în unele momente de tensiune, așa cum fac de obicei. E drept, am fost la un moment dat un pic sâcâitoare cu mirele meu, dar ca și mine, și el era sub influența adrenalinei, și nu s-a supărat, dar nici nu m-a ascultat :D
Analizând rezultatele - imaginile video și foto - realizez însă că ar fi unele lucruri pe care le-aș fi tratat altfel, și anume i-aș fi rugat să filmeze și să fotografieze inclusiv momentul în care am alergat la restaurant să punem la punct ultimile detalii. Și așa nu prea ne-a mai rămas după această escală prea mult timp pentru ședința foto clasică. Mi-ar fi plăcut să privesc acum, după nuntă, imagini cu mine aranjând și ordonând, plantând place-carduri și flori în tort, agitându-mă în jurul meselor alături de prietenii noștri care care ne-au însoțit încă de dimineață. Mă gândesc că poate și aceste momente ar fi devenit în memoria noastră o amintire dragă, pentru că fiind fotografiați, filmați, am fi fost oarecum forțați să tratăm momentul cu mai puțină seriozitate și cu mai mult calm și bucurie. La urma urmei, a fost un moment al nostru, noi am fost proprii noștri wedding-planneri și ar fi trebuit să fim mândri de asta. Îmi pare rău că nu am avut prezența de spirit să le cer asta artiștilor noștri vizuali (din fericire, nașul nostru a fost pe fază și avem câteva imagini cu restaurantul și cu noi și din timpul zilei!).
Pe de altă parte, m-aș fi așteptat să ia inițiativa singuri. Poate că eu, de felul meu, am așteptări prea mari de la oameni, în general... Dar aici simt o oarecare dezamăgire. Poate și prin prisma faptului că mă consider eu însămi un mic artist. De aceea, aș dori pe această cale să le transmit și lor, fotografilor, în special, și cameramanilor de nunți, un mesaj - nu vă sfiiți să fotografiați orice fel de activitate atunci când documentați o nuntă. Doar dacă mirii nu vă cer contrariul, trebuie să înțelegeți că orice moment, cum ar fi acesta, de punere la punct a ultimelor detalii, ar putea deveni pentru ei amintiri prețioase dacă voi veți fi pe fază să imprimați imaginile în cardurile aparatelor voastre scumpe. Înțeleg că la ședințele foto se merge pe chestii regizate, dar de ce să nu oferi acest privilegiu, de a avea o ședință foto ”mai altfel” unor miri care ajung, din diverse motive, în situația de a nu avea prea mult timp pentru ceva regizat? De ce să considerați din start acel timp ”mort”?
Acesta ar putea fi singurul regret în legătură cu nunta mea - păstrez însă în suflet amintirea acelor momente intense, iar lipsa mărturiilor palpabile nu o va face să dispară cu timpul :)

Bilanțul final ne-a arătat că, în urma nunții, am primit de la rudele și invitații noștri în dar suma de aproximativ 6450 euro (29000 ron). Costurile totale de nuntă s-au ridicat la suma aproximativă de 8800 euro. Diferența de 2350 euro a însemnat investiția noastră fără ramburs în acest eveniment. Într-adevăr, aceste cifre ne arată că n-ar fi tocmai accesibil să ai o nuntă aproape perfectă, așa cum am avut noi, însă, deși totul a culminat cu acea zi și seară memorabile, nu s-a rezumat doar la atingerea acestui apogeu. A fost vorba mai degrabă de călătorie, de emoțiile pregătirilor, de punerea la punct a detaliilor, de decizii și răzgândiri, de puterea de a renunța, de motivarea de a continua, de credința în prezent, de speranța în viitor. Le mulțumim tuturor celor ce au participat, în mod direct și indirect. La mai mare!

PS: curând voi reveni cu noi articole ilustrate cu pozele profesionale. Stay close!